Laleaua

Tulipa

Denumirea botanică, tulipa (latină), provine din turcescul tülbend=turban. Numele se datorează probabil culorii și formei florilor care amintesc de  turbanele purtate de otomani. 

În limbile persană și turcă genul este cunoscut ca Lale (‏لاله‎ / lāle), un împrumut din sanscrită ( लाल / lāl = roșu)^[1]

Primele lalele din Europa au fost descrise de botanistul elvețian Conrad Gesner (1516-1565); în aprilie 1559 el a văzut în grădina unui magistrat din Augsburg  o floare asemănătoare unui crin roșu, pe care a denumit-o Tulipa turcarum. 

Introducerea lalelei în Olanda i se datorează botanistului Carolus Clusius- varianta latinizată a numelui Charles de l'Ecluse. 

În anul 1753 botanistul suedez Carl Linnaeus a denumit laleaua ornamentală (laleaua de grădină) după Gesner:  Tulipa gesneriana (denumire păstrată până-n prezent). ^[2]
 

Laleaua este una dintre cele mai îndrăgite și răspândite flori de primăvară; elegante, având cupele viu colorate, aceste flori înfrumusețează nu doar grădinile, ci și spațiile publice. Sunt nelipsite din grădina iubitorilor de flori.

Cea mai mare cultivatoare de lalele este Olanda. Aproximativ 80% din producția mondială de lalele provine din această țară. Țara lalelelor (și a morilor de vânt) cultivă peste 1200 de soiuri de lalele.  (În prezent sunt cunoscute aproximativ 150 de specii.)

În limbajul florilor laleaua este simbolul admirației și iubirii. 

Denumiri în alte limbi: Tulip (engleză), Tulpe (germană), Tulipán (maghiară), Tulipe (franceză).

Bibliografie:

1. http://de.wikipedia.org/wiki/Tulpen 

2. http://penelope.uchicago.edu/~grout/encyclopaedia_romana/aconite/gesner.html