Oțetarul roșu

Rhus  typhina/Rhus hirta

Familia: Anacardiaceae

Genul: Rhus

Specia: R. typhina


Este un arbust decorativ îndrăgit în Europa. Specia atinge în medie 3-5 m, dar în anumite condiții poate ajunge la 12m[1]; este nepretențioasă, rezistentă la ger și secetă, preferă lumina, dar suportă și locurile umbroase. Se poate cultiva și pe soluri sărace.


Oțetarul roșu a fost adus în Europa în jurul anului 1620; până la sfârșitul secolului al XVIII-lea era cultivat doar în grădinile botanice, în cea de a doua jumătate a sec. XX devenind arbust ornamental cultivat în grădini și parcuri. [2]

Perioada de înflorire: iunie-iulie. 
Din frunze și rădăcină se extrage tanin.
Toate părțile oțetarului sunt considerate toxice.

Denumiri în alte limbi: Staghorn sumac/Stag's horn sumach (engleză), Essigbaum/Hirschkolbensumach (germană), Ecetfa/Ecetszömörce/Torzsás szömörce (maghiară), Sumac vinaigrier/Sumac amaranthe/vinaigrier/Sumac de Virginie/Sumac (franceză).

Bibliografie
1.http://de.wikipedia.org/wiki/Essigbaum
2.http://hu.wikipedia.org/wiki/Ecetfa 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Brândușa de primăvară

Bulgărele de zăpadă/Călinul